Izbăvirea de sub robia păcatului

Scopul lecţiei: Să descoperim cum putem dobândi izbăvirea de sub robia păcatului, cum trăiesc cei ce au dobândit această eliberare şi care sunt binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru cei ce au ajuns în această stare de libertate spirituală.

Contextul lecţiei: După ce a arătat că împăcarea cu Dumnezeu este primul rod al neprihănirii (Rom. 5:1-11), apostolul Pavel adaugă pe lista binecuvântărilor primite prin această stare de har şi izbăvirea de sub robia păcatului (Rom. 5:12-6:23). În paragraful anterior (Rom. 1:18-3:20), în care apostolul Pavel a prezentat starea de păcat a omenirii, el ne-a arătat că atât evreii cât şi neamurile au ajuns sub păcat (Rom. 3:9;23).

Pentru fiinţa umană, această stare de păcat nu este doar un incident, sau o situaţie temporară, ci o adevărată robie spirituală (Rom. 6:6; 12-16; 20; 7:22-23). Pentru a ilustra această robie spirituală apostolul Pavel vorbeşte despre puterea păcatului (Rom. 3:20; 7:14-18), despre stăpânirea păcatului (Rom. 6:12-14) şi despre urmările acestei stări de robie (Rom. 20-21;23). Păstrând în atenţie aceste adevăruri, putem spune că stăpânirea păcatului a instaurat cea mai severă stare de robie spirituală, urmată de cele mai grozave consecinţe (Rom. 5:21/a; 6:23/a).
Actul jertfei Domnului Isus ne-a adus însă izbăvirea din această robie (Rom. 6:18; 22; 7:24-25/a; 8:2; Ioan 8:30-36).

Conţinutul lecţiei: În pasajul pe care îl studiem astăzi (Rom. 5:12-6:23), apostolul Pavel ne arată câţiva factori care ne garanteză posibilitatea izbăvirii din păcat (Rom. 5:12-21), care trebuie să fie atitudinea faţă de păcat a celor ce au dobândit acestă izbăvire (Rom. 6:1-21) şi ce binecuvântări sunt pregatite de Dumnezeu pentru cei trăiesc în libertate spirituală (Rom. 6:22-23).

1. Posibilitatea izbăvirii de sub robia păcatului (Rom. 5:12-21)

Dacă în primele versete pe care le studiem apostolul Pavel ne arată cum a ajuns omul în robia păcatului şi a morţii (Rom. 5:12-14), în versetele următoare el ne descoperă anumiţi factori care ne garantează eliberarea din acestă robie. Pentru a ilustra acest fapt, el face o comparaţie între Adam şi Hristos, între urmările păcatului şi cele ale neprihănirii şi între lucrarea harului şi cea a Legii. Pe lângă acest contrast el foloseşte şi un joc de cuvinte, repetând în context diferit de 11 ori termenul „unul” sau „singur”, de 5 ori afirmaţia sau termenul „a domni” şi „domnie” şi tot de 5 ori afirmaţia „cu atât mai mult!”

Luând în considerare aceşti factori, descoperim că oferta darului lui Dumnezeu este mai mare decât stricăciunea cauzată de păcatul lui Adam (Rom. 5:15), că urmările ascultării lui Hristos sunt mai mari decât urmările neascultării lui Adam (Rom. 5:16;19) şi că urmările domniei lui Hristos sunt mai mari decât efectele domniei păcatului (Rom. 5:17), precum şi că binecuvântările neprihănirii sunt mai mari decât urmările păcatului (Rom. 5:18) iar lucrările Harului mai mari decât lucrările Legii (Rom. 5:20-21).

Toate acestea ne arătă că cei ce au primit darul neprihănirii prin credinţa în Hristos nu numai că au fost izbăviţi din robia păcatului şi că au scăpat de consecinţele acestei stări, dar au primit binecuvântări mult mai mari faţă de cele pe care le-a avut Adam.

2. Atitudinea faţă de păcat a celor ce au dobândit eliberarea de sub robia păcatului

(Rom. 6:1-21)

Pentru a arăta ce atitudine ar trebui să aibă faţă de păcat cei ce au găsit deja eliberarea, apostolul Pavel ridică în acest paragraf două serii de întrebări concrete: Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul ? (Rom. 6:1) şi Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? (Rom. 6:15). Răspunsul pe care îl dă Pavel celor două întrebări este un categoric „nicidecum”, care arată că cel neprihănit nu trebuie să mai aibă nicio legătură cu păcatul.

El foloseşte acest „nu” hotărât pentru că cel neprihănit a murit faţă de păcat (Rom. 6:2-7). Pentru a exemplifica acest fapt, apostolul Pavel se foloseşte de simbolul botezului, arătând că cei ce au murit împreună cu Hristos (Rom. 6:3;6) şi-au răstignit firea (Rom. 6:6), au fost îngropaţi împreună cu Hristos (Rom. 6:4) şi au înviat împreună cu Hristos la o viaţă nouă (Rom. 6:5-7)
Apoi El foloseşte acest „nu” hotărât pentru că cel neprihănit trebuie să trăiască o viaţă nouă (Rom. 6:8-11). Cel ce a înviat împreună cu Hristos nu mai trăieşte pentru păcat (Rom. 6:10), ci pentru Dumnezeu (Rom. 6:10), având acelaşi fel de viaţă ca al lui Hristos (Rom. 6:8-9; 2 Cor. 5:17).

Pe lîngă aceste argumente, apostolul Pavel foloseşte un „nu” hotărât şi pentru faptul că cel izbăvit de păcat trebuie să devină rob al neprihănirii (Rom. 6:11-19). De aceea, păcatul nu trebuie să mai aibă niciun fel de autoritate asupra noastră (Rom. 6:11-12), pentru că nu mai avem nicio obligaţie faţă de păcat ca să mai ascultăm de poftele lui (Rom. 6:12), iar acum aparţinem altui stăpân şi ne-am dedicat pentru a umbla în neprihănire (Rom. 6:13-14) printr-o ascultare deplină (Rom.6:15-21).

3. Binecuvântările primite de cei ce trăiesc ca robi ai neprihănirii (Rom. 6:22-23)

Dacă păcatul aduce robie spirituală, necurăţie, fărădelege, roade care aduc ruşine şi conduc spre moarte (Rom. 6:19-20; 21; 23/a), cei ce umblă în neprihănire au parte de libertate spirituală, au ca rod sfinţirea şi ca răsplată viaţa veşnică (Rom. 6:19/b; 22; 23/b)

Întrebări pentru discuţii:

1. Cum a ajuns omul în robia păcatului ?
2. De ce este robia păcatului cea mai grea robie ?
3. Care sunt factorii care ne garantează posibilitatea izbăvirii din robia păcatului ?
4. De ce nu trebuie să mai păcătuiască omul izbăvit de păcat?
5. De ce nu se poate compara robia neprihănirii cu robia păcatului ?
6. De ce mai sunt încă atât de mulţi oameni din zilele noastre în robia păcatului ?
7. Care sunt binecuvântările oferite celor ce sunt robi ai neprihănirii ?

Pastor Dan Boingeanu